Genuri literare
A. Genul epic = genul literar în care autorul își transmite ideile în mod indirect, prin intermediul personajelor și al acțiunii.
Instanțele comunicării narative:
Specii epice:
Exemplu: I. L Caragiale, „Dl. Goe”
Exemplu: „Prâslea cel voinic și merele de aur”
Exemplu: Costache Negruzzi, „Alexandru Lăpuşneanul”
I. L Caragiale, „Două loturi”
Exemplu: Mihail Sadoveanu, „Baltagul”
B. Genul liric – genul literar în care autorul își transmite sentimentele în mod direct, apelând la figuri de stil de stil și imagini artistice, exprimându-se prin vocea eului liric.
Figuri de stil:
Epitetul – Figura de stil care numește însușiri deosebite, aparte.
Exemplu: „văzduhul tămâiet” (M. Eminescu, „Călin – file de poveste”)
Comparația – Procedeu artistic care constă în alăturarea a doi termeni (obiecte, persoane, idei, fenomene, acțiuni etc.) cu scopul de a li se releva trăsăturile asemănătoare.
Exemplu: „luna, ca o vatră de jăratic” (M. Eminescu, „Călin – file de poveste”)
Metafora – figura de stil prin care se trece de la sensul obișnuit al unui cuvânt la un alt sens, prin intermediul unei comparații subînțelese.
Exemplu: „Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă, / prin care trece albă regina nopții moartă.” (M. Eminescu)
Antiteza – figura de stil care constă în opoziția dintre două cuvinte fapte, personaje, idei, situații menite să se reliefeze reciproc.
Exemplu: „Bun și rău, sceptic și cucernic , milos și crud” (A. Vlahuță)
Alegoria – figura de stil alcătuită dintr-o înșiruire de metafore, comparații, personificări, formând o imagine unitară în care poetul sugerează noțiuni abstracte prin intermediul concretului.
Exemplu: „Într-o grădină/ Lâng-o tulpină,/ Zării o floare ca o lumina. / S-o tai se strică!/ S-o las, mi-e frică/ Că vine altul și mi-o rădică.” (Ienăchiță Văcărescu)
Hiperbola – figură de stil care exagerează, mărind sau micșorând trăsăturile unei ființe, ale unui lucru, fenomen sau eveniment, pentru a-i impresiona pe cititori.
Exemplu : „Gigantică poart-o cupolă pe frunte,/ Și vorba-i e tunet, răsufletul ger.” (G. Coșbuc, „Pașa Hasan”)
Inversiunea – figura de stil care constă în schimbarea topicii obișnuite a cuvintelor în propoziție sau frază, cu scopul de a scoate în evidență un obiect, o însușire, o idee, etc.
Exemplu: „Și din a haosului văi/ Un mândru chip se încheagă” (M. Eminescu „Luceafărul”)
Enumerația – figura de stil care constă în înșiruirea unor termeni de același fel sau purtători ai unor sensuri apropiate în context, înșiruire care conduce la amplificarea ideii exprimate
Exemplu: „Eram așa de oboist/ de primăveri,/ de trandafiri,/ de tinerețe/ și de râs.” (L. Blaga „Leagănul”)
Repetiția – figură de stil constând în folosirea de mai multe ori a aceluiași cuvânt sau a mai multor cuvinte spre a întări o idee sau o impresie
Exemplu: „Flori de tei deasupra noastră/ Or să cadă rânduri – rânduri” (M. Eminescu, „Dorința”).
Imagini artistice:
Elemente de prozodie
Specii literare lirice:
Exemplu: V. Alecsandri, „Malul Siretului”
Exemplu: Gh. Asachi, „La patrie”
Exemplu: M. Eminescu, „Elegie”
Exemplu: M. Eminescu, „La steaua”
C. Genul dramatic – totalitatea operelor literare în care ideile autorului sunt transmise de către personaje, prin intermediul dialogului. În genul dramatic, personajele interacționează în conflicte dramatice. Principalul mod de expunere este dialogul.
Specii literare dramatice:
1. Comedie – specia genului dramatic ce stârnește râsul, fiind bazată pe un conflict uneori derizoriu, în cadrul căruia personajul este confruntat cu false probleme. Conflictul dezvăluie, de multe ori, contrastul dintre aparență și esență, iar deznodământul e unul vesel.
Exemplu: I. L Caragiale, „O scrisoare pierdută”
2. Tragedie – specia genului dramatic cu personaje puternice, aflate în conflict cu propriile lor destine, soluționate tragic, prin înfrângerea sau moartea eroului.
Exemplu: W. Shakespeare, „Romeo și Julieta”
3. Drama – specia genului dramatic în care se amestecă elemente de comedie și tragedie, cu o mare varietate de forme și conflict puternic.
Exemplu: L. Blaga, „Meșterul Manole”